După un Crăciun petrecut la țară, plin de daruri și respectând datinile românești – tăierea porcului, prepararea cârnaților, tobei și altor bunătăți tradiționale de sezon – și un Revelion relativ liniștit la București, întrerupt doar de zgomotul petardelor, dar înfrumusețat de jocurile spectaculoase de artificii ce au luminat cerul Capitalei, am început anul cu bateriile oarecum încărcate. Așa că am decis ca prima mea ieșire foto din acest an să fie într-un loc pe care îmi doream de mult să-l vizitez: Cazino Constanța.
Într-o zi care nu se anunța foarte promițătoare, m-am urcat în „gândăcelul” meu albastru și am pornit spre mare, pe autostradă. Bucureștiul era acoperit de o ceață densă, iar temperaturile erau sub zero grade. Bruma groasă îmbrăca rămășițele plantelor de toamnă, iar lumina se juca spectaculos printre vălurile diafane ale ceții. După câteva cadre decente prin ceață, am revenit la volan și nu m-am mai oprit decât la Fetești, pentru plata taxei de pod dus-întors. De aici, drumul m-a dus direct spre Cazino.
Pe măsură ce înaintam, vremea s-a schimbat în bine. Ceata a dispărut, temperatura a crescut, iar șoseaua s-a uscat, ceea ce mi-a permis să conduc în siguranță, dar și mai rapid, respectând limitele legale. Ajuns la Constanța, am găsit aglomerație mare pe faleză, mai ales în zona parcării. Am avut însă noroc și, după doar 15 minute de așteptare, am găsit un loc liber. În acest timp, mi-am organizat un plan eficient pentru a-mi termina sesiunea foto cât mai repede.
Planurile mele s-au schimbat, însă, odată ajuns acolo. Am petrecut mai bine de două ore și jumătate fotografiind Cazinoul, iar dacă punem la socoteală și masa de prânz, vizita mea a depășit trei ore. Câteva motive au contribuit la asta: faptul că parcarea era gratuită fiind duminică, mi-a oferit o libertate neașteptată; iar pentru câteva cadre, am fost nevoit să escaladez stabilopozii de pe faleză. Această aventură s-a dovedit o adevărată provocare, mai ales după o pauză lungă de la săli de sport și cu un ghiozdan greu în spate, un trepied într-o mână și aparatul foto la gât.
După stabilopozi, am coborât pe o mică plajă din fața falezei, improvizând o cale de acces – orice pentru o fotografie bună. Am experimentat cu expunerea prelungită și filtrele ND, ceea ce mi-a luat aproape de două ori mai mult decât escaladarea de dinainte. În final, m-am plimbat ușor de-a lungul falezei, de la intrarea Poarta 1 din Portul Constanța până deasupra Acvariului, care se află chiar față în față cu Cazinoul.
Renovat recent, Cazinoul din Constanța impresionează prin detaliile arhitecturale restaurate impecabil. Această adevărată capodoperă a epocii interbelice continuă să uimească prin bogăția elementelor decorative, vitraliile spectaculoase și exuberanța construcției situate la marginea mării, fiind unul dintre cele mai importante puncte turistice din România.
Deși timpul petrecut în Constanța a depășit planul inițial, am pornit înapoi spre casă cu un sentiment de satisfacție. Pe drum, m-am oprit lângă Cernavodă pentru a bifa o ultimă imagine de pe lista mea: Centrala Nuclearo-Electrică, un alt subiect interesant pentru colecția mea de fotografii.
Un început de an promițător, marcat de frumusețea mării, arhitectura impresionantă a Cazinoului și câteva cadre memorabile!
Leave a reply